agonia italiano v3 |
Agonia.Net | Regolamento | Mission | Contatto | Registrati! | ||||
Articolo Comunità Concorso Saggistica Multimedia Personali Poesia Stampa Prosa _QUOTE Sceneggiatura speciale | ||||||
|
||||||
agonia Post Consigliato
■ Geremiade
Romanian Spell-Checker Contatto |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-21 | [Questo testo si dovrebbe leggere in romana] | Inserito da alexandru cosmescu
Elegie neterminată
(Ultima formă a proiectului) Nu lăsa soarta să-ți nege copilăria, fidelitatea acestei cerești, inefabile vârste, care ce chiar pe captivul pierind în carcera sumbră, încă-l susține, până la capăt. Căci dincolo de timp, ea stăruie-n inima noastră. Chiar și bolnavului, când privirea lui fixă-nțelege că nu-i mai răspunde odaia, și nici un lucru în jur, căci toate-s bolnave ca el, chinuite de febră, vindecabile totuși – chiar și lui îi mai dăruie copilăria roadele ei: în mijlocul unei naturi ce dispare, decade, singură ea mai păstrează proaspăt răzorul de flori. Dar nu e fără primejdii. Iluzia ce cu dantele și văluri o face s-arate mai mândră, ne-a-nșelat doar o vreme. Nu e mai tare ca noi, și nici mai cruțată; nici zeii nu pot să-i sporească puterea: Fără-apărare e ca și noi, ca jivinele iarna, fără-apărare, ba și mai fără-apărare, căci nu știe ce-i adăpostul. Atât de fără-apărare, de parcă ea însăși e amenințarea. Fără-apărare, ca față de-un foc, de-un gigant, de-o otravă, sau de-un intrus, peste noapte, în casa cu uși zăvorâte. Căci cine nu știe că mâinile străjii, ocrotitoarele, mint? că ea însăși e în pericol! Cine cutează... «...Eu!» «Care eu?» «Eu cutez, mamă. Eu, cel mai vechi decât lumea. Mie pământul mi-a împărtășit taina însăși ce dăruie viață seminței. O, seri ale-ncrederii, eu și pământul cădeam, tăcut și-aprilin, ca o ploaie, în propria poală. Mai bărbătește! Ah, cine să-ți dovedească rodnica noastră unire? Căci universala tăcere nicicând nu-ți dezvăluie tainele creșterii.» Mărinimie a mamelor! Glas ce-alăptează. Și totuși! Ceea ce spui e primejdia însăși, întreaga și pura primejduire a lumii – și astfel se preface în scut, când o simți în adânc. Copilăria e însăși miezul ei cald, ieșit de sub temeri și fără de frică. De unde-atunci spaima? O înveți dintr-o dată, – e finalul a tot ce-am făcut omenește, prea ușor și prea șubred. Ea intră ca vântul prin crăpături. A intrat. Pe la spate se strecoară și în pieptul copilului care se joacă – și-i suflă cu șuier, în sânge,-ndoiala – și brusc, bănuiala că-n viitor nu va smulge din viață decât o frântură, sau poate vreo cinci, disparate, și toate fragile. Și iată, vergeaua voinței despică șira spinării, ca, bifurcată, să crească creanga-ndoielii din pomul alegerii, pom trădător, dar crescând să se usce. O, cum își străpunge păpușa, pân-adineauri gingașa ei jucărie. Încă o mai îmbrățișează și totuși, ca un străin vrea s-o sperie! Nu prin făptura-i străină, ce-ar fi de iertat, sărmana – ci chiar prin ispita ce-atrage copilul L-atrage în lungile zile de-ncredere, în nenumăratele ceasuri de joc fără grijă, în care copilul fără invidii își pune la încercare propriul eu, făurit, și-apoi se desparte de el, și-l cunoaște astfel, și-mpărțindu-și puterile-n două, nou spor le adaugă, pentru viitorul belșug. Ce departe e jocul! Dar fericită-i că știe să-și dăruie rodul dincolo mult de nepoți și urmași – ea, consolatoarea! Prietena morții, căci, prin ușoara prefacere o întrepătrunde de sute de ori... O, păpușă, îndepărtată icoană – ca stele, care-apunând se prefac în lumi noi, faci tu din copil constelații. Prea mic era pentru cosmos: și lumea simțirii între voi o așterneți, uimită de-un spațiu ce se dilată... Dar ce s-a-ntâmplat dintr-o dată? Când și cum s-a-ntâmplat? Fără nume, ruptură, trădare – umplând jumătate de viață ce n-o mai primește, n-o recunoaște, ba chiar o reneagă. Privește fix, dar refuză să vadă, să știe, și zace-n neștire, de parcă nici măcar un lucru n-ar fi – ba iată, parcă și lucrul s-ar rușina pentru ea... Castelul Berg am Irchel, decembrie 1920 În românește de Veronica Porumbacu |
Indice
|
||||||||
Questo è l'Olimpo della Lettertura, della Poesia, e della Cultura. Se hai piacere di partecipare alle nostre iniziative scrivi altrimenti appaga la tua conoscenza con gli articoli, la saggistica, la prosa, la poesia classica e/o contemporanea oppure partecipa ai nostri concorsi. | |||||||||
La riproduzione di qualsiasi materiale che si trova in questo sito, senza la nostra approvazione, é assolutamente vietata
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politica di condotta e confidenzialitÃ