Cădeau bufnițele argintii ca niște stele pe câmp,
sălbatice și gâtuite de alice.
Le culegeam de prin buruieni și desișuri,
potrivindu-mi-le pe la șolduri și brânci.
Și cum nu erau atinse decât de o moarte vagă și albă,
începuseră să bată aprig din aripi, din inimi și din idealuri,
iar eu simțeam că mi se surpă țărâna sub picioare,
că zbor de-a binelea,
că însuși miezul cerului e pe-aici, pe-aproape.

De aterizat, n-am putut ateriza decât
după ce rupsesem,
cum ai culege ciuperci și pere zemoase toamna,
gâtul celor patruzeci de păsări de vis și omăt.

Cădeau stele ca niște bufnițe pe câmp, sălbatice
și gâtuite de alice.