Ades, pentru a rîde, un grup de marinari
Prind albatroși, mari păsări călătorind pe mare,
Care-nsoțesc pe drum, trîndavi și solitari,
Corabia brăzdînd genunile amare.

Ce greu le vine lor pe punte să se miște,
Stîngaci și rușinoși, doar în azur sînt regi,
Acum jalnic își lasă aripile de vise
Ca vîslele s-atîrne pe malurile reci.

Acest drumeț cu aripi e strîmb și vlăguit!
Cînd nu se scaldă-n unde e comic și pocit!
Unu-i agață pliscul cu gîtul de lulea
Și altul șchiopătează pentru a-l imita!

Poetul e asemeni cu-al nourilor prinÈ›
Ce rîde de săgeată, cu viforu-i deprins;
În surghiun pe pămînt de huiduieli e prins,
Gigantele aripi de umblet l-au desprins.