N-am să te-asemui cu o zi de vară!
Eşti mult mai luminos şi mai cuminte;
Scadența verii îmi aduce-aminte
Că mugurii-n furtună or să piară.

E ochiul paradisului fierbinte
Câteodat’, dar auru-i, pe seară,
Se-ntunecă încet şi-o să dispară
Tot ce-i frumos căci timpul nu ne minte.

E vara de pe chipul tău perenă;
N-ai să te stingi de-acuma - nu te teme! -
Şi n-ai să simÈ›i a timpului cangrenă

Căci vei trăi de-a pururi în poeme;
Iar cei ce te-or vedea rostit pe scenă
Aplaudând te vor purta prin vreme.