E dulce și amar, în nopțile de iarnă,
S-asculți lîngă căminul ce tremură în fum,
Uitatele-amintiri cum se ridică-n strană,
În dangăte de clopot bătute în ajun.

Prefericit e-un clopot cu sunet viguros,
Chiar dacă e străvechi, el dă alarma bine
Și-mprăștie credință cu plîns religios,
La fel c-un vechi soldat ce arma-n mînă ține.

Dar sufletu-mi dogit cînd vrea din plictiseală
Să-mbrace-n cîntec vîntul cel rece dinspre seară,
El află deseori că glasul lui slăbit

C-un horcăit aduce, al unui grav rănit,
Ce într-un lac de sînge, sub un morman de morți,
Făr-a clinti-și dă duhul, într-un imens efort.