Cunoști tu ca și mine deliciul din durere
De-ai face despre tine să spună: „Om bizar!”
Muream. În al meu suflet amestecam cu miere
Dorință și oroare, un rău particular;

Neliniști și speranță, dar fără răzvrătire.
În grabă se golea clepsidra nemiloasă,
Tortura îmi era din ce în ce mai aspră
Și inima-mi smulgea din cunoscuta fire.

Eram ca un copil ce-așteaptă un spectacol,
Cortina o uram la fel ca pe-un obstacol…
Și în sfîrșit se-arată și adevărul crud:

Murisem dintr-odată și fără de secret
Zorii m-au învelit. –Dar cum! Numai atît?
Perdeaua se-nălțase, eu încă mai aștept.