sașa
te-am căutat în noaptea aceea
când urletele se îndoiseră în mine
de nu mai puteau ieși
dar ce lup a gonit cerbul de seară al cuvântului
de nu te-ai mai întors la bază
lângă umărul de cerneală al serii?
în care parte vulturii duc diminețile în cuiburi?
ce frumos ardea istoria în mâna ta
și cum se întorceau munții
după balurile de la unu.

sașa sașa
altădată erai mai frumos ca grădinile semiramidei
și vorbeau oamenii de tine ca despre un război
vorbeau oamenii de poemele tale ca de o revoluție
iar când ieșeam din vis alergau arborii după mine
ca după trenuri.