El este cel mai dinlăuntru,
cel ce-mi trezește mugurul ființei
cu tainice, profunde-atingeri.
El este cel ce-și pune vraja peste ochii mei
și cu o dulce încântare cântă
pe harpa inimii mele,
în schimbătoarele cadențe de plăcere și durere...
El este cel ce țese pânza MAYA
în pieritoare mantii de-aur și argint,
de-albastru și de verde, lăsând pe falduri
să i se străvadă-n mers piciorul,
la atingerea căruia leșin.
Și zilele vin și zilele trec,
și el este cel ce deapururi
îmi mișcă inima sub mii de nume,
sub mii de măști și-atâtea delirante bucurii
și-amarnice mâhniri.