Volumul "Flori de mucigai" 1931

Þăpos ca un cui
Licăre ca sabia,
Forfota ca vrabia,
Să-și păstreze taina lui.

Dintr-un ban face doi,
Cum vrei, galbeni și lei,
Descântând cu șoapte moi;
Și dintr-unul face trei.

Are un ciocan mut:
Bate și nu se aude.
Nicovala lui e ca de lut,
Și toate uneltele lui sunt crude.

Din metal face cocă, aluat,
Borșuri, scrum și rântaș.
Le scade după ce le-a adunat,
Le face gogeamite caÈ™.

Le împănează cu safire,
Scurge, tescuiește și frige –
Și scoate pentru chimire
Icre de aur, în linguri și pe cârlige.

Și, a mai zis și o rugăciune
Pe care-o știa numai el.
Dintr-un tăciune
A scos o beteală și un inel.

Din copaie
A tras cu mâna, de-a dreptul,
O vâlvătaie
Care i-a luminat fața și pieptul.

Pentru multele lui minuni,
Lache stă închis de opt ani și patru luni.