Grijania ta de dragoste, tîrfă, muiere,
Care treci pe bulevarde si puti a tăcere
Care umbli-n ureche, cum rîcîi in ochi ...
De-as fi meletar, ce te-as prinde de rochi,
Să te zgîlții nevastă:
Ascultă, cucoană, ți s-a făcut, ori esti proastă ?
Pe prispele casei - știi, prispele goale ...
Mă pupau diminețile-n creștet, mă strîngeau curvele-n poale.
Degeaba ... Nu auziseră de toate
scîrbele buruienii mele amare.
Credeau că am buzunarele pline și mă căutau în buzunare
Venea toamna cu o pîine sub pardesiu
Și mă întrebau pietonii:
Tu ești vizitiu?
Terfelită lehuză, plină de bube, de rîie,
Înjurătura nu mai putea să ne doară,
gîndul nu ne mai mîngîie,
Tremura, doar, în bluzele visului
cîpiu-paparudă.
Amintirile se uitau in fundul meu ca să rîdă,
Cînd scormonit de neliniști, ca-n jug un rasteu,
Mă mai intîlneam, uneori seara, cu sufletul meu.