Peisaj de vară
În miriștea fierbinte, plâng macii ofiliți.

La fereastră
Un colț de pâine-n ploaie și coada lui Grivei.


Mezalianță
În coșul plin cu ouă, stingheri, câțiva cartofi.

Dat uitării
Acuma, numai vântul deschide poarta mea.

Orbul
De mână, cu-n copil, să îi arate crângul.

La Bădila
Treceau printre răzoare, umbre fără contur.

Capcana
În plasa de păianjen, o frunză azi s-a prins.

Dincolo de nori
Acolo sus, toți anii, în împăcare curg.

Îndrăgostiții
A fost de-ajuns o șoaptă să umple-al nopții gol.

Mama
Cu mâna-mbătrânită, aceleași mângăieri.

În grădină
Aseară, două umbre în una s-au pierdut

Popas
O mierlă lângă-o floare, pe-o creangă de salcâm.

Culmea!
Te-omori o viață-ntreagă numai ca să trăiești.

Poem într-un vers
Să reușești să-nghesui întregul în puțin


Optimism
Să vrei, pe patul morții, s-o iei de la-nceput.

Nepăsare
Pe câinele ce doarme, petale de cais

Înzăpezire
În părul meu ninsoarea din anii care trec.

Risipă
Prin iarbă bani de aur pierduți de păpădii.

Solitudine
Seara târziu, pe plajă, un pescăruș și eu.

Floarea miresei
În grădină, presărate, stelele din cer.

ÃŽn lume
Rămas uneori singur în mijloc de mulțimi.

Asemănare
Viața-i ca o carte fără ultimele-i foi.

Scaieții
Pe câmp, în clar de lună, soldați cu coifuri mov.

Melancolie
Se legăna pe valuri atâta doar, un pai.

În așteptare
Doar cu pisica-n brațe, departe-i gândul ei.

În balanță
Ca zilele pierdute, nimic nu e mai greu.

Păpușarii
Vroiau averi să strângă cu sforile ce-au tras.

Amintire
Căldura unei vetre și tihna de atunci.

La gura sobei
Cu trosnetul de vreascuri, se depăna un basm.

Noiembrie
Când toamna dă să-adoarmă pe frunze ruginii.

ÃŽn zori
Domol se-albește noaptea pornind spre depărtări.

La cules
Pe sârme via poartă rubine și smarald.

Pe ger
Cresc tainice decoruri pe geamul înghețat.

Destin
Bătu norocu-n poartă la casa nimănui.

Pe lac
Doi fluturi pe un nufăr și-n jur numai țânțari.

Prietenii
La cârciuma din vale, aceiași trei moșnegi.

Singur
Un huruit în stradă, alți oaspeți la vecini.

Fata din vecini
Avea în ea și raiul și iadul, la un loc.

Seara târziu
Singură s-a-nchis o carte lângă ochelari.

Copilul
Trimite telegrame pe sfoara unui zmeu

Plictis
De-atâția ani, în calea-mi, decorul neschimbat.

Răsplata
Copiii, o avere, dobânda în nepoți.

Lampagiul
În visul lui, el stele, spre seară aprindea.