Blestemul de a fi pamfletar
de Mircea Dinescu
Tară de doftori si de prosti cu stemă
azi te iubesc cumplit, ca pe-o exemă
ce-mi supurează în bocanc continuu.
Hai, bagă-ti pompa-n mine si fă-ti plinu’…
Cei ce te-au dus pe inimă ca-n targă,
pe toti i-ai condamnat ani grei de zarcă,
pe toti i-ai măcinat si le-ai spart osu’
păstrînd din morti, ca probă, pe Coposu.
Te joci si-acuma în nisip cu ciurul
si unde dai de aur întorci curul
si unde dai de oase scuipi morminte.
O, tară fără tinere de minte!
Ca să uităm de hainele vărgate,
ti-ai resapat bisericile toate
si i-ai vopsit în miercurea cenusii
pe activisti, ca sfinti, în stînga usii.
Treizeci de ani molozul Sfintei Vineri
l-au dus pe tălpi buldozeristii tineri
în sat la ei si-acum, bolnavi de brîncă,
se-nchină în pronaos la Cosmâncă.