Va las în valea acestei stinse plîngeri
Orice sfirșit vestește-un început,-
Mă duc eu primul sînt mai priceput,
Sa pun din vreme șeile pe îngeri .

Zvîntați cu zîmbet aripile plînse,
V-aștept la grajdurile de zmarald,-
Nu vă grăbiți, dabia-i amiaz și cald
Și eu v-aștept și chingile sunt strînse .

Cînd veți veni-n amurg sub înserare,
Vom călări frumoși prin elizeu,
In cavalcadă, pîn-la Dumnezeu
Descalecind la tronu-i, la picioare.

Ne-om prosterna cu frunțile alese
Pe lespedea de nouri, luminată,-
Cel mai frumos din noi va spune: "Tată,
Þi s-au întors feciorii cu mirese.

Pe unde ne-ai trimis a fost și bine
Si rau a fost pe drumul strabatut,
Dar tot ce-ai scris sa facem am facut
Si nu te-a dat nici unul de rusine.

Acuma ne-am întors cu toți, -ne iartă
Ce altă slujbă ne așteaptă, Tată?!"

...................................

Zvintati cu zîmbet aripile plînse,
V-aștept la grajdurile de zmarald,-
Nu vă grăbiți, deabia-i amiaz și cald
Și eu v-aștept și chingile sînt strînse.