Au plecat bucureștenii toți la băi
Și cu vara n-au rămas în capitală
Decât morții și gardiștii...
Iar pe străzile pustii și prin odăi -
Praful ce se-ngroașă zilnic,
Și-n covoare -
Moliile cu prezența lor fatală
Și cu veșnica lor poftă de mâncare...

De urât că n-are ce să vadă
În monumentala noastră capitală,
Vara umblă toată ziua-n pielea goală
Prin apartamentele-nchise
Și pe stradă -
De la Parcul Carol la Șosea
Și de la Șosea la Cotroceni,
Însoțită de o droaie de țigani
Și de olteni,
Care vând cireși, rahat și limonadă
Și-o poftesc să cumpere și ea...

Vara însă-i fată de la țară -
Bleagă și prostuță ca o oaie -
Nu știe că-n capitală
Este și-o "Baie centrală",
Și când simte că-i zăduf din cale-afară,
Se răsfață-n Dâmbovița cât îi place,
Ca Suzana clasică, la baie...

Iar pe mal, gardiștii - cască gură -
O mănâncă cu privirea lor șireată,
Ca bătrânii poftitori de trup de fată,
Și se-ntreabă:
Ce să-i facă?...
Să-i dea pace,
Sau s-o vâre-n beci la prefectură?...