Acum o mie de ani a fost o ploaie mare
Si un rege care a privit ploaia.
Chiar daca lumea a uitat de ploaia aceea
Eu am datoria sa scriu asta.
Deci, acum o mie de ani a fost o ploaie mare
Si un rege care a privit-o.
Saracul rege a murit demult
Si a luat cu el, in mormant, ploaia aceea mare,
Ca sa nu fie acolo singur.
Multi au venit si au spus ca a fost un rege bun,
Ca mama lui i-a adus ploaia aceea intr-o ulcica de pamant
Si ca regele nici nu stia sa scrie.
E atat de trist sa fii rege
Si sa privesti, de unul singur, ploaia pe pamant.
Mai bine dai un ban bun cersetorilor de tot felul
Si uiti ca aceasta lume e a lor,
Pentru ca un rege care priveste ploaia
E ca un om care moare.