Pe vremea cand Natura, cu vlaga ei poznasa
Nastea mereu ciudate fapturi si monstri noi
mi-ar fi placut alaturi de-o fata uriasa
sa stau ca-n preajma unei regine un cotoi.

mi-ar fi placut pe-ncetul s-o vad schimbandu-si firea
pietrosu-i trup in jocuri cumplite inflorand
sa banuiesc din ceata ce-i tulbura privirea
vapaile ascunse ce-n sufletu-i s-aprind;

in voie sa cutreier magnificele-i forme,
sa urc incet pe coama picioarelor enorme
si, vara, cand trudita de soarele pagan

se-ntinde pe campie cu mainile la frunte
sa dorm domol la umbra vanjosului ei san
cum doarme-un sat in pace la poalele-unui munte.