Sunt Apostatul
acestei iubiri
căreia-i calc și-i dezbin
vertebrele de ceramică.
Zeu la-nceput,
mai apoi preot întunecat,
sunt sclav răzvrătit
în cele din urmă.
Am ieșit din pielea suavă
a acestei iubiri.
Uleiul din candele ori sângele
îmi cade peste mâinile
trase ca dintr-o mănușă de fier
din vechile rugi?
Biciuiți-l pe sclavul orgolios
cu șira de spinare,
cu șirul dinților albi,
cu argintul fuid
al stelarelor unghii!
Dați-i să fie al lui
colbul zădărniciei,
faceți astfel încât
să nu-și mai poată întoarce
capul ruginit de trufii!
Lăsați în calea lui drum sterp,
lăsați fumul...