Să ai un plop în care să te sui,
Un turn al păsărilor fără pui,
Tăcut ori vesel, după cum amîi
Lumina frunzei care naște-ntâi.

Un plop despărțitor de miazăzi,
Și daca-l ai, să-l ai definitiv,
În umbra firii lui clădit să fii,
Precum un dor în care stai captiv.

Precum un dor în care stai captiv,
Să ai un plop, bătrân de-ar fi să fie,
Printre statui de calcar, viu naiv
Crescut în unghiul tău de nostalgie.

Să le petreci pe toate cîte sînt,
Să le aștepți pe cele care vin,
Ca un veșmînt strălucitor de vînt,
Ca un vecin al cerului senin,

Tîrziu, cînd nu-ți mai pasă de culori,
Să ai un plop din care să cobori.

Din volumul “Pasteluri”, 1974