In veac cu putere oculta
din zid cineva mă asculta.
cu cât mă coboara pe mine.
cu-atât el mai mare devine.

Iubirea mi-o suge prin tuburi.
mă simt rastignit pe suruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.

Ai zice ca apara, poate,
poporul de rău si pacate,
de cei ce tin arme în lira
de cei care mint si conspira.

Dar nu el asculta orbeste,
pe om când acasli traieste,
ne intra-n cearsaf si sub piele,
în creier de ginduri sai-l spele.

Prin mari, electronice unde
în ochi si în talpi ne patrunde,
putere zeiasca si oarba
el scris e si-n firul de iarba.

Asculta fereastra deschisa
si viermii urcind în caisa,
cum gifiie-n dragoste mirii,
concertul marunt al pieirii.

In veac cu politie multa,
din zid, cineva mă asculta.

1981