De mult ma lupt catand in vers masura,
Ce plina e ca toamna mierea-n faguri,
Ca s-o astern frumos in lungi siraguri,
Ce fara piedici trec sunand cezura.

Ce aspru misca panza de la steaguri,
Trezind in suflet patima si ura-
Dar iar cu dulce glas iti umple gura
Atunci cand Amor timid trece praguri!

De l-am aflat la noi a spune n-o potl
De poti s-auzi in el al undei sopot,
De e al lui cu drept acest preambul-

Aceste toate singur nu le judec...
Dar versul cel mai plin, mai bland si pudic,
Puternic iar - de-o vrea - e pururi iambul.