|
Biografia Ion Negoițescu
Ion Negoițescu (* 10 august 1921, Cluj - † 6 februarie 1993,München) a fost un critic și istoric literar român.
Este fiul lui Ioan Negoițescu, ofițer de carieră, și al Lucreției Negoițescu (născută Cotuțiu, fiică a unui preot ortodox memorandist). A urmat cursurile liceelor ,,Gheorghe Bariț" și „Constantin Angelescu” din orașul natal, precum și ale liceului de la Aiud, pe care le-a încheiat în 1940. Licean fiind, s-a simțit atras, temporar, în disjuncție cu individualismul și estetismul pe care le va profesa toată viața, de mișcarea legionară.
În anul 1937 a debutat cu versuri, publicate într-un ziar local, „Națiunea română”. Ca student al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj (1941-1946), s-a refugiat, odată cu această instituție, la Sibiu, după pronunțarea Dictatului de la Viena. Poetul s-a arătat foarte critic la adresa conducerii de atunci a României, care acceptase pasiv dezmembrarea țării. El scria peste ani în ,,Straja dragonilor": ,,A nu fi luptat nici în Răsărit, nici în Apus, la momentul în care ce este eroic și tragic trebuie neapărat să își spună cuvântul, aveam s-o plătim scump, în straturile morale, vreme de generații". A devenit, ca și alți studenți ai lui Lucian Blaga – Radu Stanca, Ion Desideriu Sârbu, Cornel Regman, Ștefan Augustin Doinaș, Nicolae Balotă, Eugen Todoran – membru al Cercului literar de la Sibiu. În numele grupării, a redactat celebra scrisoare deschisă către Eugen Lovinescu, semnată cu pseudonimul Damian Silvestru și publicată la 13 mai 1943 în ziarul bucureștean Viața, aflat sub conducerea lui Liviu Rebreanu. Scrisoarea, gest de solidarizare cu Eugen Lovinescu, promotor al democrației și apărător al preeminenței criteriului estetic în evaluarea literaturii, a provocat indignarea vehementă a publicațiilor naționaliste, care i-au acuzat pe tinerii de la Sibiu de antiromânism („trebuie să li se înscrie patriotismul cu biciul pe coșul pieptului”, scria ziarul Țara). Ion Negoițescu a fost redactor al Revistei Cercului literar, pe tot parcursul publicării acesteia, în perioada ianuarie-iunie 1945. În 1947 a obținut Premiul scriitorilor tineri al Fundațiilor Regale pentru volumul aflat în manuscris Poeți români.
Critică și istorie literară
Despre mască și mișcare, Sibiu, 1944
Scriitori moderni, București, EPL, 1966
Poezia lui Eminescu, București, EPL, 1967 (ed. a II-a, București, Ed. Eminescu, 1970; ed. a IV-a, Cluj, Ed. Dacia, 1995)
Analize și sinteze, București, Ed. Albatros, 1968
Însemnări critice, Cluj, Ed. Dacia, 1970
Eugen Lovinescu, București, Ed. Albatros, 1970
Lampa lui Aladin, București, 1971
Engrame, București, Ed. Albatros, 1975
Alte însemnări critice, București, Ed. Cartea Românească, 1980
Scriitori contemporani, Cluj, Ed. Dacia, 1994 (ed. a II-a, Pitești, Ed. Paralela 45, 2000)
Istoria literaturii române, vol. I (1800-1945), București, Ed. Minerva, 1991 (ed. a II-a, Cluj, Ed. Dacia, 2002)
Poezie
Povestea tristă a lui Ramon Ocg, Sibiu, 1941
Sabasios, București, EPL, 1968
Poemele lui Balduin de Tyaormin, București, 1969
Moartea unui contabil, București, Ed. Cartea Românească, 1972
Viața particulară, București, Ed. Cartea Românească, 1977.
|
Post Consigliato
