Pe rădăcini vechi, dormeam un somn noduros. Pe crengi, frații mei își zvântau pletele lungi. Vântul încetase. Apoi, deodată, a început o părăsire uriașă.

1

O pasăre de lemn a trecut de pe copac pe tabla caselor
copacul aștepta o pasăre de tablă
pentru mine toate erau perfect conjugate
dar eram pasărea de lemn și de tablă care ședea pe un scaun și se uita pe fereastră

(Îmbrățișează-mă, soarele meu ud. Toiagul ochilor s-a rătăcit. Cel ce doarme le împrumută pomilor varul inocenței noastre. În sobă, cuvintele trosnesc ușor.)

2

Visam peisaje acustice
dealuri sonore piramide cu muzică piane abia înfrunzite
visam ritmul diurn al pământului
ghitare energice baterii
și toate și apeși pe-o clapă cu efect sigur și ochiul dansează
atingi o coardă bine cunoscută și piciorul râde și se bucură

(Trecând prin seve, o, sora mea necruțătoare. Cu flori nemișcate. Până când munții mei s-au urnit. Afară, soarele îmi ocrotea comorile de bălegar.)

3

Stăteam la spatele meu și visam să mă bucur ca piciorul meu
căutam cuvinte hexagonale
la limita de sârmă a liniștei
căutam culori lungi îmi era foame de culori lungi
visam mănuși și ghete de sunete violete
și casele sunau și norii foșneau
și eu oxigenam în gând nenumărate turme de oi și le fardam
pentru marea transhumanță de primăvară
apoi după munca aceasta istovitoare
treceam în fața mea și-mi ștergeam sudoarea de pe frunte

4

Noaptea cocoșii aveau creste de țipăt
răsuflarea lumii îmi aburea geamul
și eu îl ștergeam cu un prosop curat
du-te careva de vezi câinele ăsta
apoi o femeie foarte frumoasă îmi dădea lapte
poate avea foarte multe lămpi nu mai știu
vorbeam încet să nu-i sfâșii cămașa
ea îmi dădea lapte și pâine și pornea desculță pe drum
spre est spre vest spre surd spre mort

5

Apoi fluviul frenetic
și prietenii mei înotând adormiți

(Noi ne iubeam ca pomii, la umbra unor sprâncene stufoase.
Ca trecătorii, în fum. Lămpile noastre erau pline de fructe. Mă
culegeam din tine. Te odihneai pe banca tăcerilor mele.)

6

Seara când reintram în cubul meu
vroiam să mă bucur
și lucrurile fumegau în contururi incerte
cerbul vecinului tropăia în bucătărie
dar cei doi bătrâni cu un ou la ureche
ascultau tăcerea intactă a gălbenușului
și clipeau ritmic după tic-tacul ceasornicului

7

(Departe, vedeam cum îți arde țipătul. Din loc în loc, unde
nisipul contura obrazul unei umezeli ucise, rămâneai vizibilă.
Podar al acestor treceri, noaptea lega capetele drumului.)

Apoi imensa ecloziune
și printre atâtea lucruri deosebit de grave
pe urechile mele de piatră se așezau fluturi


1958