Femeia se freacă de arbori
pielea îi flutură ca un drapel subțire
prin el trec alizeele și mâinile arborilor
se răcoresc la ele ca la un tub de răcoare

Dincolo de aceste mâini calul erotic
doarme pe orizont
el e mare cât orizontul
din carnea violacee meduzele închipuiesc coame
coame vii care agită tentacule de jur împrejur
coama prinde oamenii și-i mănâncă
tentaculele îi sug ca pe o apă
piepturile singure rămân afară și fug
sînt piepturi goale ca niște câini
piepturi cu amprente vinete de săruturi
piepturi pe care dinții mari ai câmpurilor le mușcă
și amprentele vinete rămân pe câmpuri
ca niște guri imense fără dinți
ele mușcă lianele care aleargă
cu o uimitoare repeziciune
lianele tăiate în bucăți devin verticale
în vârful lor se ridică amenințătoare ventuza




* Vasco de Gama; 1940