Acum am nevoie mai mult ca niciodată
să privesc cerul. Fără credință, singur.
În urmă amiaza a rămas uscată, înalț
ochii. Este același adevăr de înainte,
doar martorul este altul. Riscurile
unei aventuri fără legendă nici a îngerilor,
nici chiar a albastrului patriei mele.
A respira aerul, a ridica ochii, a vedea fără recompensă,
a accepta o mulțumire ce nu încape în sentimente,
costă bani, dar le dau noi saluturi,
plătesc acest tribut și populez. Valorează
pentru dragostea mea această frumusețe
ce nu o merit și nici nu o merită cineva.
Azi am nevoie mai mult ca niciodată de cer.
Nu pentru a mă salva, ci să-mi țină companie.