M-ai făcut nemărginit – aceasta a fost bucuria ta.
Acest caliciu fragil neîncetat îl golești
și neîncetat iarăși îl umpli cu viață proaspătă.

Acest mic flaut de trestie
tu l-ai purtat peste dealuri și văi
și-ai înălțat dintr-însul cântece veșnic noi.

La atingerea nepieritoare a mâinilor tale
inima mea își depășește cuprinsul
și se risipește în revărsări de negrăit.

Darurile tale nenumărate, cum le-aș putea cuprinde
în micile mele mâini?
Dar evuri și evuri trec și tu te dărui necontenit
și mereu mai rămâne loc pentru a fi umplut




Traducere George Popa