Precum un călător pe mări departe
sunt printre cei care-s mereu acasă;
zilele pline stau la ei pe masă,
dar mie, zările de chipuri mi-s bogate.

O lume atinge chipul meu atent,
la fel ca luna poate, părăsită,
ei nu lasă stingher un sentiment
și orice vorbă le e locuită.

Lucruri, ce le-am adus din depărtare,
pe lângă ale lor îmi par ciudate :
ele sunt animale în țara lor cea mare,
aici își țin suflarea, rușinate.