agonia italiano v3 |
Agonia.Net | Regolamento | Mission | Contatto | Registrati! | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolo Comunità Concorso Saggistica Multimedia Personali Poesia Stampa Prosa _QUOTE Sceneggiatura speciale | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Geremiade ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contatto |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-10-07 | [Questo testo si dovrebbe leggere in romana] | Inserito da Marius Surleac
Mîna uitată în ochiul Poetului
pictează un peisaj de grîu și maci. Crini negri ca niște candele aprinse fumegă în mijlocul lanului: Taci, suflete, taci! . . . Un înger cu ochelari fumurii își va opri limuzina în grîu. Manechinele vor părăsi Orașul și vor veni să se scalde seara în rîu. Umerii lor dezgoliți, picioarele lor albastre vor alerga peste pajiști albastre și munți. . . Peștii vor pluti pe străzi, se vor zbate în uși. . . . . .O candelă de aur se ridică deasupra Orașului. Stau culcat în mijlocul lanului de grîu cu o carte deschisă pe piept. Fiecare spic e o lumînare aprinsă de vînt. Îmi privesc tăcut mîinile și mă întreb: Am fost, mai sînt?
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Questo è l'Olimpo della Lettertura, della Poesia, e della Cultura. Se hai piacere di partecipare alle nostre iniziative scrivi altrimenti appaga la tua conoscenza con gli articoli, la saggistica, la prosa, la poesia classica e/o contemporanea oppure partecipa ai nostri concorsi. | ![]() | |||||||
![]() |
La riproduzione di qualsiasi materiale che si trova in questo sito, senza la nostra approvazione, é assolutamente vietata
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politica di condotta e confidenzialitÃ