Amintirile, un inutil infinit
Singure, însă, și limpezi pe marea neatinsă
În mijlocul mugetelor nesfârșite…

Marea,
Glas al unei măreții libere,
Dar nevinovăție potrivnică amintirilor,
Grăbită să șteargă dulcile urme
Ale unui gând credincios…

Marea, dezmierdările-i indiferente,
Atât de sălbatice și atât de mult așteptate,
Și-n agonia lor,
Mereu prezentă, mereu înnoită,
În treazul gând agonia…

Amintirile,
Zadarnică revărsare
De nisip mișcător,
Ce nisipul n-apasă
Ecouri scurte necontenite,
Mute ecouri ale rămasului bun
De la clipele ce fericite păreau…