mici amănunte, altfel insesizabile,
nu mai am cum să fiu universul - căuș
echilibrul se definește: o linie intreruptă,
din palmele mele își iau zborul păsări colorate...

îți mai alunecă pasul în gol uneori,
nu știe nimeni această arhaică lume;
ciugulesc trandafiri de pe oasele orei de pâine,
se frânge-n secunde în unghii de sticlă...

Ne închipuiam alpha și omega
totul părea atât de simplu,
curând deșertul va ajunge și la noi,
pulbere mâncăm, pulbere...


ei și?
pășim peste praguri din trei în trei luni,
mai departe...