alergau săptămâni rănite de ploaie
cântam la spinetă menuetul din parcul invadat de pitici
se rupeau apele câmpului
peste heleșteul cu crocodili sociopați

(astăzi mâncăm salată de inimi
asezonată numai cu două rădăcini de datura )

era interesant ne feream de anumite destine
nu ne interesa fatalismul îl găseam de-a dreptul plictisitor
jucam un fel de leapșă cu soarta
ne pierdeam în oceanul violet al norilor din soare-apune

ne ascundeam adânc în deșert
ne înălțam un castel...