„Nu cautam pe nimeni in afara oamenilor. N-avem nevoie de alte lumi. Avem nevoie de oglinzi in care sa ne rasfrangem. Nu stim ce am putea face cu alte lumi. Ne este de ajuns aceasta in care traim, dar fiindca incepem sa ne sufocam in ea, vrem sa descoperim in alte parti propria noastra imagine idealizata;(…)
„…(Oceanul)Daca a reusit sa dea viata, sa creeze un om care nu exista in afara memoriei noastre…reiese ca el poate citi in noi ca intr-o carte…Numai reteta de fabricatie ne-a putut-o lua, reteta care nu-i alcatuita din cuvinte…Acolo in creier, nu exista nici cuvinte, nici sentimente; amintirile omului nu sunt decat imagini inscrise prin limbajul acizilor nucleici in cristale macrocelulare asincrone. El a luat din noi amprentele cele mai pregnante, impresiunile cele mai tainuite, cele mai profund gravate. N-avea insa deloc nevoie sa stie ce inseamna pentru noi toate astea.”