Pagina: 1
A nu mai putea trăi
:
 Personali 2002-08-08 (17766 visite)
A ști că mori
:
Personali 2004-02-21 (13238 visite)
amurgul gândurilor - 1
:
Personali 2004-03-01 (14245 visite)
amurgul gândurilor - 2
:
Personali 2004-03-01 (12036 visite)
amurgul gândurilor - 3
:
Personali 2004-03-01 (12357 visite)
Aroganța rugăciunii
: fragment
Personali 2005-03-02 (14344 visite)
Caiete (1957-1965)
: fragmente
Personali 2009-04-28 (14280 visite)
Caiete (1966-1968)
: fragmente
Personali 2009-04-28 (11248 visite)
Caiete (1969-1972)
: fragmente
Personali 2009-04-28 (10267 visite)
Cât de departe sunt toate!
:
Personali 2002-07-12 (10665 visite)
gânduri
:
Personali 2002-06-24 (10528 visite)
Gânduri
:
Personali 2006-03-30 (12317 visite)
Îndreptar pătimaș
:
Personali 2003-02-23 (9642 visite)
Îndreptar pătimaș (2)
:
Personali 2003-02-23 (8568 visite)
Jurământ vieții
:
Personali 2003-01-20 (7819 visite)
Maxime și cugetări
:
Personali 2009-09-04 (13177 visite)
Maxime și cugetări(II)
:
Personali 2009-12-20 (7575 visite)
Monopolul suferinței
:
Personali 2002-09-22 (7451 visite)
Principiul satanic în suferință
:
Personali 2002-09-28 (8317 visite)
Renunțarea
:
Personali 2002-09-28 (9216 visite)
Schimbarea la față a României
: Capitolul II
Personali 2004-03-01 (8177 visite)
Schimbarea la față a României
: Capitolul III
Personali 2004-03-01 (8589 visite)
Schimbarea la față a României
: Capitolul IV
Personali 2004-03-01 (7829 visite)
Schimbarea la față a României
: Capitolul V
Personali 2004-03-01 (8838 visite)
Schimbarea la față a României
: Capitolul VI
Personali 2004-03-01 (7699 visite)
Scurtă confesiune
:
Personali 2012-11-20 (6308 visite)
syllogismes de l'amertume
:
 Personali 2006-07-19 (6570 visite)
Pagina: 1 |
|
|
|
|
|
Biografia Emil Cioran
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța.
Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".
Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.[1] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune[2], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, când se stabilește definitiv în Franța.
După moartea Simonei Boué, prietena de o viață a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitație și valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curții de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviință. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja aparute, se află și un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câțiva ani din perioada ulterioară lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un excepțional interes pentru editori și cititori, și probabil ultima scriere inedită a filozofului.
|
Post Consigliato
